Dar

carte, glob de sticla cu fluturi

M-am rătăcit
În umbra stelelor
care cad
Cuminte și invers.
M-am oprit la marginea unui cristal
Întunecat de prea multă frumusețe
Neștiută.
Am așteptat chemarea
Revărsată peste gânduri
A cuvintelor care mi-au tradus gândurile
Din globuri de lumină
Î
n bătăi de inimă.
Am primit darul greu
Al picăturilor create din zâmbete,
Și alungate în reflexii
Ale universurilor din suflete
Unite într-o duminică
rătăcită într-o poezie stingheră
Fără aripi.

Leave a Reply