Eu am trăit multe,
mai frumoase sau mai urâte…
Am și creat câte ceva…
am rotunjit colțuri de stea…
aș zice că n-am fost degeaba.
Când m-oi topi în neaua caldă,
Îți voi șopti o taină sfântă,
Sunt eu… zâmbind la tine-n suflet,
Trăiesc, sunt vie și sunt caldă,
În gândurile tale toate,
În definiții despre lume,
În Raiul meu din ochii tăi.
Să nu te doară fulgii grei,
Nici amintirile din ei,
Să cânți cu fața către soare!
Învață să te bu
curi des
Și ia-ți lumină de la îngeri,
Din iarna ce ți-o cern suflet!
Nu-i dor mai mare decât cerul
sclipind în ochi încremeniți în vreme.
Nu-i cer mai alb decât pașii de înger
Veghind lumini din Rai de pruncă.
Să nu te temi, căci nu ești singur!
Te-acopăr eu cu praf de stele,
Nu plec, doar mă prefac în iarnă,
Ochi dragi, creați din Rai, crescuți cu doruri grele.
