Când va face mâța Miau!…

pisica neagra pe fundal alb cu scris colorat

…scriem fără cratimă cuvântul miau. Dacă nu face miau și nu este vorba de nicio pisică prin peisajul sintactic (sic!), scriem ÎNTOTDEAUNA cu cratimă, adică mi-au.

În propoziția Doar pisicile fac miau. cuvântul miau este interjecție*, exprimă sunetul făcut de pisică și îl scriem într-un cuvânt. Miauuuuu!!!!

Există cazuri rare în care oamenii își denumesc felina de companie Miau. Și în acest caz, cuvântul – cris în plus și cu majusculă (literă mare), că e nume de ființă – se scrie tot legat, căci așa îl cheamă pe animalul omului (dacă alt nume n-a găsit, nu te poți pune cu mintea stăpânului). Miau-miau!

Miau adoră să doarmă toată ziua.

Dacă nu e vorba de vreo mâță numită Miau și nici nu miaună nimic prin propoziție, atunci cu siguranță scriem mi-au. În acest caz suntem siguri că urmează o acțiune, deoarece în această construcție se unesc forma contrasă a pronumelui personal mie (îmi, mi) în cazul dativ și auxiliarul perfectului compus au al verbului**.

Părinții mei mi-au povestit foarte mult despre copilăria lor.

Putem regândi propoziția astfel: Părinții mei au povestit mie foarte mult despre copilăria lor.

Când scriem miau fără cratimă, nu putem înlocui cuvântul cu mie. Aceasta este o altă modalitate de a verifica dacă am scris corect.

Nu-i mai cool să scrii corect și să miauni cu respect?

*Interjecția este o parte de vorbire neflexibilă care exprimă: o stare sufletească (ah!,
vai!, uf!, oh!, aha-aha!
), o poruncă sau un îndemn (hai,
haide, haidem!, uite!, înainte!, liniște!
), imitarea unor sunete sau zgomote din natură – onomatopee (buf!
boc! trosc! zdup! cucurigu! miau! cirip-cirip!
), un mod de adresare (bre,
măi, adio!, noroc!, ia
).https://gramaticalimbiiromane.ro/morfologia/parti-vorbire-neflexibile/interjectia/

**Verbul este o parte de vorbire flexibilă care exprimă în general acțiuni ale persoanelor/obiectelor (Mihai
mănâncă.
Ioana
citește.). Celelalte verbe pot indica: stări ale obiectelor (Mașina
stă
în
parcare
), posesia unui obiect de către alt obiect (Vasile
are
o
carte.

Cartea
are
multe
pagini.
), necesitatea acțiunilor sau a obiectelor (Trebuie

mănânc.

Îmi
trebuie
o
mașină.
), posibilitatea de face anumite acțiuni (Pot

cânt la pian.
), voința sau dorința unei persoane de a face o acțiune (Vreau

merg la film.

Doresc
o
prăjitură.
). https://gramaticalimbiiromane.ro/morfologia/parti-vorbire-flexibile/verbul/

Leave a Reply