Fire albe țes lumina gândului din martie ușor,
Cos cu roșu, de cămașa sufletului, dor cu dor,
Frumusețea unui zâmbet de la început de lume,
rătăcit la mine-n cântec, botezat cu multe nume:
primăvară, mamă, mărțișor.
Fur o rază dintr-un soare desenat încetișor,
Să-ncălzesc iarna din sufletele
care nu mai cred în bine, în frumos sau care mor
într-o lume în care griul e un fel de dar suprem.
Darul meu e prins cu fundă, înecat într-un parfum,
despre care știu toți pruncii că aduce raze-n casă
și șoptește La mulți ani!
cu atâta inocență, că toți pomii-n cor roșesc
și spectaculosul rece se albește cald, duios,
ca un înger care-aprinde primăvara în ochi de mamă.
