Mă dezleg de tine, cum se dezleagă soarele de Pământ.
Te las în urmă, cum a lăsat lumina absolutul purității,
Mă pierd în umbra clipei, ca îngerul în negura lumii,
Te chem, început al începuturilor, cu glas încet și cu inima tare,
Să învârți planetele, să înmulțești timpurile, să descâlcești vremurile,
Să învii cuvintele, să aprinzi dorurile, să cureți ideile,
Să deschizi izvoarele, să spele păcatele, să se întoarcă binele,
Să curgă minunile, să înceapă zilele
Cu un zâmbet scris în Rai, pe un fir de iarbă cald,
Cu o lacrimă neștearsă, dulce, de lumina lunii,
Cu miraj de curcubeu, cu un cântec despre tine,
Colorat și prins de-un zmeu.
