O vară ca un festival
Luna august a fost mai mult decât învăpăiată. După concediul din iulie, ne-am întremat repejor – a se
Sunt Raluca și scriu de când mă știu, jocul meu preferat este cu și de-a cuvintele. Poezia este, pentru mine, emoție pură, care îmi curge, laolaltă cu sângele, prin vene. Magia aceasta, de a mă transforma în cuvânt și de a traduce energia în cuvinte, a crescut odată cu mine și mi-a amintit întotdeauna cine sunt. Am avut multe roluri în viață, am făcut multe, am trăit vieți întregi într-una singură, am stat adesea la răscruci și mi se pare că întotdeauna sunt între două lumi, între două culturi – sunt atât de obișnuită să fiu mereu „între”, încât nu aș ști să trăiesc altfel. A pune emoția – curgerea aceea permanentă, în interiorul căreia mă simt acasă – în cuvinte este, de fapt, ancora mea. Cred în terapia prin cuvinte și izbăvirea prin scris.
Cândva, scriam despre mine, în încercarea de a mă defini:
„Nu, nu știu să scriu frumos și mângâietor. Nu, nu vreau sa ajung la sufletul nimănui cu miere dulce din cuvinte ușoare. Nu, nu pot să fiu omul care vă poartă instantaneu într-o lume fără griji și care ia durerea cu mâna. Nu, nu am fost construită asa. Eu sunt și pot și vreau și știu să privesc tăios în interioare devastate de prea multă viață, de prea multă simțire, de prea multe… prea multe care nu s-au întâmplat încă.
Eu am mai mult de oferit decât o privire pe furiș într-o lume fără griji. Zâmbetul meu nu e pur, e călit în lumini paradisiace dintre lumi. Mâinile mele nu sunt delicate, nici catifea pentru inimi zdrobite, sunt focuri aprinse în vieți cu dor de ducă. Ochii mei… ochii mei sunt mai vii decât poveștile care ar putea hrăni mulțimi. Tremur de viață multă răspândită printre oameni dragi. Și cânt într-un colț de soare. Și învăț lecția tăcerii în care se ascunde Universul. Mi-e dor de verdele din zorii celui mai simplu dintre începuturi…”
E, poate, cea mai bună descriere a mea în acest moment. Restul… mă citiți voi.
Luna august a fost mai mult decât învăpăiată. După concediul din iulie, ne-am întremat repejor – a se
Am început să citesc „Cafeaua de după…”, neștiind la ce să mă aștept. Văzusem cartea pe inte
Am descoperit cartea Nataliei Onofrei la vreo trei săptămâni după ce a fost lansată și deja se vorbea de
În 20 martie, la ora 18:00, la Cărturești Sibiu – str. Lector, am lansat Povești cu pași mici. Încă p
Am întinerit de-atâta verde Și mi-e tare dor de primăvară. Ninge alb cu zâmbete de îngeri Printre-atât
Fire albe țes lumina gândului din martie ușor, Cos cu roșu, de cămașa sufletului, dor cu dor, Frumusețe